Asemănarea dintre Facebook și prostituate

Am să expun doar o parte din problemă. Mă enervează Facebook. Am mai zis? Mna, bun, că-mi și place. E ca și cum ai face sex cu o curvă experimentată. Îți place, dar nu recunoști că-ți place, de teamă să nu zică lumea că ești cu capu. Și-apoi nu-ți place mai place dintr-un motiv. În sinea ta știi că ceea ce vezi nu-i adevărat și că mâine, curva aia va închide ușa dupa ea la plecare, et voila. Tu rămâi cu șlițul desfăcut.

Cam așa și cu Facebook. Te amăgești aiurea pentru câteva comentarii căcăcioase, ba unde mai pui că aproape îți dai drumul dacă ai primit zece like-uri la un post/status/bla. Ești sigur că toți nătăfleții din lista ta de prieteni îți sunt prieteni, ba chiar te amăgești că dacă x a șters pe z din listă, gata potopul: ăia nu și-or mai vorbi câte zile-or avea. Wrong. Și stupid, pe deasupra. Ca să nu mai zic de trist. Ca și experiement, sunt curioasă, în afară de ăia doi-trei oameni pe care îi cunoști de când făceai pipilică în pat/adică dinainte să inventeze Zack Cutare ăla Facebook-ul/adică când făcea și el pipilică în pat, câți din amicii ăia 1000 din listă ți-ar răspunde la telefon în miez de noapte? 3? 1? Niciunul? Ups! Error by peer (sau cum spuneau unii prin copilăria mea: error by beer – că doar la bere-i Mecca). Iar dacă e să ne întoarcem la ăia de stau bufniți pe Facebook, dar în real life aproape că se cer de soț și soață, ei bine, shit happens. Facebook nu înseamnă nimic. Ce ai tu pe părete, în lista de pretini sau prin mesaje e doar o grămadă mare de minciunele, cu o cireașă cibernetică deasupra.

Închide calculatorul. Ia-ți un ghiozdan în spate, un aparat de fotografiat cu ceva acumulatori, mâncare, un cort și tiva prin țară. A, da… și ia-ți prietenii reali cu tine.