Sperante, vise, amagiri… 2018

-Eu zic să ne schimbăm bărcuţele astea…

De pe şezlongul alăturat, toropit de soarele tropical, Alex întinse leneş o mână spre paharul cu Marguerita. Sorbi din el, apoi aruncă o privire spre cele doua yahturi gemene legănate molcom de valurile Pacificului.

-Să nu zici că iar şi-a luat Abramovici unu mai mare ca ale noastre… că după articolul meu de pe blog, care l-a lăsat fără spectatori la derby-ul cu Manchester United a promis solemn că nu ne mai face concurenţă…

-Nu frate, da déjà le avem de 3 luni, am facut şi călătoria aia în juru’ lumii cu ele… e cam mult… vreau o schimbare.

-Dacă vrei o schimbare atunci hai să schimbăm insula… eu m-am plictisit… oceanu” e atât de albastru, palmierii aşa de verzi, toată ziua numa’ petreceri, jacuzzi, plajă… până şi casa mi se pare aiurea… atâtea camere! Îmi ia o veşnicie până ajung la tine în salon să facem un biliard…

-Să nu zici că îţi e dor de alea două camere, în care abia aveai loc cu porcuşorii tăi de guineea şi chinchilla… aici avem grădina noastră zoologică… şi nu cred că leuţului nostru i-ar conveni să trăiasă într-un bloc. Cu noi s-a obişnuit, da gândeşte-te la vecini dacă dădeau ochii cu el în lift când îl scoteai la plimbare.

-Doamne fereşte… cum să îmi fie dor de asta… da mă gândeam k ar fi trebuit să acceptăm oferta şeicului din Dubai… puneam un banner cu insulele alea în formă de glob pământesc  pe blog şi primeam două dintre ele… şi cât ne-a rugat, da tu nu ai vrut…

-Păi cum să vreau… mai avea doar câteva… cele mai aiurea… şi ce vecini am fi avut…  Michael Schumacher, să mă bâzâie toată ziua la cap cu maşinile lui. Sau Beckham… să nu mai am chef de nimic când o văd pe anorexica aia de Victoria… Măcar aici avem linişte. Nu e nimeni pe o rază de câteva sute de kilometri… ne vizităm vecinii cu turbo jetu’. Apropo de asta… am trecut pe lângă hangar şi nu ţi-am văzut avionu…

-A plecat Maddy… cu Laura până la Paris. Le-a chemat Carla Bruni să le ducă prin nu ştiu care magazine…  Cică bărbat-su a fost aşa încântat că am pus melodia aia a lu’ Carla pe blog, încât o să închidă circulaţia pe Champs Elysees. Să aterizeze ale noastre acolo că îs magazinele aproape. Le-am spus să treacă la întoarcere prin Cuba. Am rămas fără havane şi are Fidel o cutie pregătită.

-Bine că ţi-ai amintit de asta… k mi-am amintit şi eu acu de ceva… Au sunat aseară aia de la Microsoft cu Internet Exploreru’… cică să scriem ceva despre ei… k după ce am scris săptămâna trecută despre Mozilla îs cam în găleată…

-Şi cât dau?

-2 milioane… de euro.

-Aştia îs bătuţi în cap… doar toţi ştiu că noi scriem doar pe lire sterline… şi Dell, şi Sony, şi Apple… ce dracu’.

-Lasă frate. Facem şi noi o excepţie… treacă de la noi… mai ales că ne dau şi 10% din acţiunile Microsoft. Uite, bag eu articolul şi fac link spre tine.

-Ok. Dacă vrei tu. Au şi preferinţe?

-Cică să scriem un articol mai lung decât am scris pentru Mozzila…

-Şi ce am scis pentru aia? Că nu îmi mai amintesc…

-Păi am scris “Mozzila”!

-Şi aştia de la Microsoft vor ceva mai tare… hmm…