Ține-mi apărarea!

Oamenii sunt imposibili. Imposibil să trăiești cu ei, imposibil să trăiești fără ei, că te deprimi. Oricum ai da-o, nu-i a bună. Asta e clar. Testat, bifat, trăit, deprimat, băut, revenit, și de la capăt.

Am să fiu foarte sinceră: de felul meu, nu sunt o mare fană a rasei umane, iar asta nu e vina mea. E vina celor nu mi-au dat alternative, ca să zic așa. Corect, or mai fi și excepții pe care îmi doresc foarte tare să le cunosc.

Oameni de calitate: săriți, invadați-mi intimitatea, pentru că, momentan, pe cei din rasa voastră îi număr pe câteva degete. Dacă mi s-ar tăia celelalte degete, mi-ar rămâne doar arătătorul și degetul cu care scriu sms-urile.

Ei, despre ce vreau să vorbesc… Acum câteva luni bune, am fost contactată pe mess (?!) de către un anume blogger. Ok, m-ai contactat, nem problem. Numai că, motivul avea să mă dea pe spate. Cum la ora adăugării pe mess nu eram tocmai online, respectivul a ales să-mi lase un offline. Ce zicea în offline? Păi, cum că a observat el că mă comentez și cu y și că lui nu-i convine. Soluția? Ar trebui să iau repejor o parte, pentru că el e certat cu y și nu concepe așa ceva!

D-apăi, scuză-mă, monșer, dar de ce aș lua eu vreo parte? Te cunosc? Și chiar dacă te-aș cunoaște, ce legătură am eu cu conflictul tău cu y? Mâine-poimâine vă împăcați iar eu pic de bufon! Că așa se întâmplă mereu Nu mă amestec în problemele nimănui și nu pretind nimănui să-mi țină partea dacă eu mă cert cu Durlăniță. Să fie clar!

De ce? Pentru că mi s-a foarte întâmplat să fiu ignorată de o terță persoană pe motiv că m-am certat cu nu-știu-cine iar nu-știu-cine ăla m-a vorbit de bine terței persoane. Mi-a picat bine? Nu.

Mi se par de căcat treburile asta. Loialitatea e una, prostia e alta. Și mai am o părere: indiferent de ce parte a baricadei aș fi, cu siguranță cred că oamenii au fiecare câte-un creier. Oricât de mișto ar fi persoana pe care o susții până la moarte, cred că mai mișto e să nu-i împrumuți creierul și să nu-ți vinzi sufletul diavolului.

Dacă vii și-mi zici că unul a făcut și a dres, da, te cred (până la proba contrarie), dar asta nu înseamnă că încep să mă închin la tot ce spui tu despre persoana respectivă. Tocmai pentru că oamenii sunt diferiți, au motive și mai sunt și subiectivi.

Să fie clar:

  1. Dacă eu sunt certată cu x, nu înseamnă că tu trebuie să nu vorbești cu x, doar pentru că noi doi ne-am drăcuit.
  2. Dacă tu ești certat cu x, eu n-am să-ți țin partea din oficiu. Am să prefer să nu mă bag. Fiecare cu-a mamei lui, până la urmă, nu?

Să fim mâțe până la capăt, zic.